Acțiunea se petrece în anul 2563, într-o lume post-apocaliptică, după un mare război numit The Fall, în care există orașul de jos – pentru oamenii de rând, și orașul de sus – Zalem, pentru cei mai bogați.
Cum este în Zalem? N-o să aflăm. Cel puțin nu în filmul acesta, în care petrecem două ore cu Alita (Rosa Salazar) și prietenul ei Hugo (Keean Johnson), învățăm cum se joacă motorball – care se pare c-ar fi un fel de sport, și suntem martori la o mulțime de confruntări între Alita și alți cyborgi care vor s-o elimine.
Bazat pe o manga japoneză realizată de Yukito Kishiro, Alita: Battle Angel s-a aflat în vizorul lui James Cameron de vreo 20 de ani. Acesta a scris și scenariul împreună cu Laeta Kalogridis, însă, fiind ocupat cu celelalte proiecte legate de Avatar, i-a încredințat regia lui Robert Rodriguez.
Trailer Alita: Battle Angel
https://youtu.be/_b_FQHbDJ58
Filmul rezultat nu este deloc rău, are câteva scene de acțiune captivante, are niște efecte vizuale uimitoare, dar n-are absolut nimic care să-l scoată în evidență din multitudinea de filme de acțiune de genul acesta care se lansează cel puțin lunar.
Povestea ar fi fost singurul element care l-ar fi putut detașa de restul. Numai că scenariul pare a fi scris după o formulă, e lipsit de originalitate, aproape toate scenele de acțiune sunt mult prea previzibile, personajele sunt niște roboți – chiar și cele care ar fi trebuit să fie oameni.
Sunt destul de multe personaje negative, dar pentru nicio clipă n-ai senzația că Alita ar fi în pericol.
Nu există emoție în filmul lui Rodriguez, la fel cum nu există nici o amenințare cu adevărat, ci doar câteva obstacole.
Iar finalul te face să te simți păcălit, ca și cum ai fi văzut un trailer de două ore la un film care o s-apară. La un moment-dat. Dar nu prea curând.