De două ori în cursul filmului, Snowy aleargă printr-un oraş întreg, o dată pe urmele unor răpitori şi o dată după un şoim care a zburat cu o hartă în cioc; ajuns pe capota unei maşini, el începe să alunece pe lăbuţele din faţă, lăbuţe pe care în cadrul următor le vedem dinăuntrul maşinii, iţindu-se comic în partea de sus a parbrizului: spectacol poate să facă oricine (dacă bugetul e generos), dar după asemenea detalii se recunoaşte un regizor cu adevărat capabil să gîndească vizual.

una dintre cele mai frumoase animatii de pe marile ecrane, iar in IMAX 3D aveti de multe ori impresia ca nu sunteti in public, ci in ecran, printre corabii ce plutesc pe dune de nisip, avioane care trec prin furtuni de fulgere si macarale imense care se dueleaza distrugand un port intreg.

Desi “lalait”, filmul a fost creat frumos. Cu cadre digitale facute pe calculator care nu ar fi putut fi facute decat cu multe duble pentru un film obisnuit. Insa doar cu atat am ramas. Poate data viitoare.

Animaţia este incredibil de realistă – practic uiţi, cu timpul, că priveşti un produs de sinteză, nu un film cu actori reali -, personajele au fost stilizate să semene cu originalele din seria de romane grafice, iar 3D-ul este la locul lui – adică nu te deranjează că există şi te încântă momentele când efectele posibile sunt speculate ingenios.

E clar şi e foarte bine că există nişte oameni care jubilează în spatele unor supercomputere în timp ce perfecţionează toate magiile astea, dar mai e mult până când 3D-ul va ajunge la maturitate ca mijloc artistic.

Mi-a placut, am avut o stare pozitiva in sala, dar cand am iesit aproape ca am uitat tot – nu am ramas cu nimic mai mult decat cu lectia ca esecul e ca un zid prin care trebuie sa treci cu orice mijloace, foarte sugestiv ilustrata in film :) . Cu alte cuvinte e un film usurel, de vizionat intr-o zi friguroasa cand vrei sa te binedispui fara a face cine stie ce efort.

Cu multă acțiune, superb și excentric.

O adaptare uimitoare din punct de vedere vizual a legendarei – cel puțin în afara S.U.A. – cărți de benzi desenate a artistului belgian Herge.

E ceva plat și mecanic și fără scop la acest Tintin.

Deși poate că nu e adaptarea perfectă a seriei de benzi desenate cu Tintin, este totuși una captivantă; un film care onorează farmecul și spiritul cărților și unul care ar trebui să fie pe placul fanilor, dar și pe cel al celor care abia acum l-au descoperit pe Tintin.

Una dintre cele mai bune scene din film – o cursă fără suflare pe străzile și canalele Baggharului, care ne aduce aminte de scenele de acțiune superbe din opera lui Spielberg – justifică pe deplin tehnica folosită, în timp ce reușește să reproducă cu succes nuanțele de culori care reprezintă de altfel stilul inconfundabil al lui Herge.

Steven Spielberg a așteptat aproape 30 de ani pentru a-l aduce pe Tintin pe ecrane. E surprinzător ca un film care înseamnă atât de mult pentru el să pară atât de impersonal.