Clint Eastwood demonstreaza, in cazul in care inca mai era nevoie, ca are o mana ferma in pozitia de regizor si ca reuseste sa faca si din cel mai banal subiect (sa ma scuze fratii nostri americani ca nu gust patriotismul lor salbatic si mania lor de a se bate cu pumnul in piept) si sa-l transforme intr-un film deopotriva distractiv si infricosator.

Cine are chef de o ciorba reincalzita cu infuzii patriotice la greu, se va distra la ”American Sniper”, cu toate ca interpretarile sunt slabe iar povestea putea sa fie scurtata cu cel putin 30 de minute.

Lui American Sniper nu-i este teamă să-i arate fața întunecată a lui Kyle și contradicțiile din personalitatea sa – și de aceea are o asemenea rezonanță.

Ce dezamăgire.

O poveste palpitantă despre războiul din Irak, care onorează nevoia de eroism, dar arată și cât de mult poate să-l coste pe un om acest eroism.

Lipsit de stilul jurnalistic al lui The Hurt Locker, American Sniper se folosește de personajul unui luptător pentru a-i permite lui Clint Eastwood să arate încă o dată cum pate fi influențat un om de crimele pe care le face.

Unul dintre cele mai îndrăznețe și eficiente filme despre război din cinema-ul american.

Mai degrabă western decât film de război, această poveste a unui lunetist singuratic, care își înfruntă sfârșitul într-un loc prăfuit și fără legi, este dură și eficientă, deși tulburătoare.

American Sniper nu se hotărăște despre ce vrea să fie, în afară de a aminti americanilor despre ce înseamnă un erou, o demonstrație care, însă, are nevoie de o poveste care s-o susțină.

Secvențele construite impecabil de către Eastwood ne surprind în mijlocul haosului războiului fără să ne dăm seama că de fapt ne uităm la un film.

Eastwood lucrează cu un scenariu scris de Jason Hall, adaptat din memoriile lui Kyle din 2012, și îmbină exploziile și tăcerile așa cum numai el poate să o facă.

Acest film este doar o repetiție a unei misiuni de luptă lipsită de context, cu personaje unidimensionale.

Pentru oricine care privește American Sniper doar ca pe un film, acesta este un eșec stângaci și plictisitor.

Patru sau cinci secvențe fantastice din American Sniper, inclusiv o scenă intensă de război, plasată în timpul unei furtuni de nisip, dovodesc că Eastwood încă mai este capabil să creeze cinema.

Deși începe ca o dramă de război obișnuită, se transformă pe nesimțite într-un studiu al bătăliei care urmează să izbucnească acasă.

O poveste vie, îngrijită și tristă despre scurta viață a unuia dintre cei mai valoroși militari americani, American Sniper se aseamănă foarte mult, atât ca temă, cât și în ce privește calitatea, cu The Hurt Locker.