Moştenirea îţi dă exact ceea ce ar trebui să aştepţi de la acest gen de filme, adică adrenalină, urmăriri şi schimburi de focuri.

Sunt preluate elemente şi combinate în aşa fel încât să pară ceva nou şi original, dar scenariul mi-a dat senzaţia că inspiraţia a fost trimisă în vacanţă. Sau pierdută. Indiferent ce s-o fi întâmplat cu ea, The Bourne Legacy nu poate să-l mai impresioneze pe spectatorul satisfăcut de precedentele.

“The Bourne Legacy” nu are vitalitatea care se remarca in trilogia anteriora, dar cu siguranta isi pretinde cu putina sfiala, dreptul de a fi parte din saga ce a rescris identitatea unui partizan politico- militar.

Trebuie să recunosc că The Bourne Legacy trece peste îndoielile pe care le aveam și ajunge să fie un film suficient de puternic, mulțumită scenariului ambițios scris de Tony și Dan Gilroy (Tony fiind de altfel și regizorul), dar și interpretării bune a lui Jeremy Renner

The Bourne Legacy este criticat din cauza precedentelor trei filme Bourne, care, toate, au avut succes. Însă, pentru un film de vară, se poate și mai rău.

Complex, surprinzător și uimitor, alternând tensiunea mereu prezentă cu momentele emoționante, acesta este un thriller de spionaj exemplar, care știe exact unde vrea să ajungă și cum să ajungă acolo.

Până în momentul în care Rachel Weisz – care interpretează un om de știință, pe nume Dr. Marta Shearing – a apărut într-un halat de laborator, am renunțat să mă mai gândesc la toate întorsăturile de situație ale poveștii și pur și simplu m-am lăsat în voia acțiunii.

[filmul] are foarte multă energie iar Jeremy Renner este chiar bun, mai bun decât agentul Bourne al lui Matt Damon, mai dur și încărunțit, mai convingător în rolul unui soldat profesionist care trăiește în tensiune și care a fost dezamăgit de organizația în care activează.

Miza emoțională a fost suprimată, momentele romantice sunt pe jumătate lipsite de suflet, iar relevanța față de trilogia originală este aproape zero.

Gilroy, care, în calitate de scenarist, a conturat întreaga poveste încă de la începutul seriei, renunță la ritmul impus de Paul Greengrass în precedentele două episoade și adoptă un stil mult mai realist. Schimbarea este binevenită.

Moștenirea acestei serii este pusă în pericol de acest al patrulea episod mai puțin inspirat.

Dacă te aștepți la un sequel tradițional, atunci vei fi dezamăgit(ă), dar dacă te aștepți la ceva cu totul nou, atunci ai nimerit bine. Într-adevăr, Bourne a renăscut.

Mărturisesc că în primele 30 de minute n-aveam nicio idee despre motivele pentru care lucrurile se întâmplau așa cum se întâmplau. Dialogurile sunt concise, imaginea este impresionantă, dar intriga este o harababură greu de descifrat.

Este o experiență frustrantă, când știi că filmele precedente sunt superioare acestuia în orice fel și în orice formă. Ceea ce a rezultat este un film ce se clasează pe locul patru în această serie de patru filme, și unul care ne face să ne gândim că realizatorii ar fi trebuit să lase în pace moștenirea lui Bourne.

The Bourne Legacy nu distruge această serie, dar nici nu o îmbunătățește în vreun fel.