O realizare impresionantă, care transcende intriga un pic stângace și se îndreaptă către un sentimentalism extrem.

Cu două interpretări uimitoare ale unor copii, Capernaum e înduioșător.

Regia lui Labaki sugerează, în cel mai bun caz, incertitudine, sau lipsă de încredere – în cel mai rău caz.

o vizionare dificilă, dar, în același timp, o bucată incredibil de impresionantă de cinema adevărat.

o lovitură care te lovește cu forța emoțională a lui Dickens relocată în mlaștinile moderne din Orientul Mijlociu.

Dramele acestea, cumva, nu par că te manipulează și nici gratuite

Cineasta libaneză Nadine Labaki aduce o forță emoțională de netăgăduit acestui portret răvășitor al luptei unor copii cu sărăcia pentru a supraviețui în suburbiile din Beirut.

E un basm și o operă, e un thriller și un calup de știri, un strigăt de protest și un imn al rezistenței.

un Slumdog Millionaire uber-realist.

Fiecare emoție e negată de către o alta, până rămânem doar cu problemele care ne fuseseră prezentate la început.

E un film mult mai furios – și uneori mult mai amuzant – decât ți-ai fi imaginat după povestea sa siropoasă.

Deloc subtil, dar răvășitor.