De ce Eu? rămâne un film surprinzător de plăcut, bine documentat și regizat, cu ajutorul căruia Tudor Giurgiu nu lasă să se stingă amintirea unui tânăr procuror, care a ales să nu-și trădeze propriile principii.

De ce eu? e documentat şi profesionist în trecerea de la documentare la dramatizare. Dar, în măsura în care se prezintă ca un film politic, el consfinţeşte […] o înţelegere limitată a politicului.

Filmul lui Giurgiu este o creație ce combină stilul cinematografic mainstream cu cel independent realizând o detașare de genul de film promovat în ultimii ani în România și care ne-au adus nenumărate premii internaționale.

Filmul m-a făcut să retrăiesc un cotidian înecăcios, m-a făcut să îmi amintesc de disperarea trăită la nivel personal când, încercând să faci ceva corect și transparent, te lovești de bolovani grei, unii imposibil de mișcat.

Regizorul Tudor Giurgiu se află la al treilea lungmetraj de ficțiune și a ajuns la desăvârșirea stilului care i se potrivește cel mai bine. Cu De ce eu?, consolidează linia peliculei româneşti de gen și stabilește o ștachetă ridicată în acest sens, al filmului comercial, îndreptat spre o audiență generală.

De ce eu? confirmă îndemânarea lui Tudor Giurgiu de a (re)crea bucăţi de istorie recentă, infuzate de o anumită nostalgie colectivă (regizorul ştie să apese butoanele culturii populare), aşa cum se întâmplă şi în Despre oameni şi melci.

Tudor Giurgiu este un bun meseriaș. Stăpânește toate mijloacele necesare pentru a ține în frâu și a face coerentă o poveste alambicată, cu multe personaje și dedesubturi, construită pe scheletul mediatizatului caz al tânărului procuror Cristian Panait.

Giurgiu face o treabă bună ca regizor, chiar dacă De ce eu? arată mai degrabă ca o dramă TV