Shyamalan a ales cu multa inteligenta si determinare o distributie care s-a mulat perfect scopului, actori talentati cu recomandari de cariera serioasa, cu roluri anteriore in productii meritorii si care s-au integrat intr-o echipa sudata, niciunul subrogandu-si rolul de vedeta sau personaj principal, caci in acest film – rolul principal ii apartine celui nevazut, celui din calea caruia trebuie sa ne ferim in viata, adica Diavolului.

Bun venit în Devil – un thriller neinspirat şi plin de pălăvrăgeală creat după o idee a lui M. Night Shyamalan.

Devil este primul film din trilogia intitulată The Night Chronicles, care îşi propune să conţină filme inspirate din ideile lui Shyamalan, dar regizate de alţii. Însă a apărut într-o perioadă nu prea favorabilă acestui regizor, având în vedere criticile negative primite de „The Lady in the Water,” „The Happening” şi, în această vară, „The Last Airbender”. Ceea ce ne face să ne întrebăm dacă talentul său artistic este – apropo de lift – în urcare sau în coborâre. Dar Devil nu va rezolva această dilemă.

Conform pildei lui M. Night Shyamalan, Satana nu are altă treabă mai bună decât să sperie un grup de oameni blocaţi într-un lift dintr-o clădire de birouri din Philadelphia.

Pe scurt: dacă filmul tău este despre diavol şi titlul lui este „Diavolul (Devil)” şi sunt doar patru personaje în el, dintre care una este diavolul… ei bine, game over – filmul ăsta-i o cauză pierdută din start.

Acest prim-film din The Night Chronicles ne arată clar că trilogia lui Shyamalan se bazează pe idei din Vechiul Testament: păcătoşii strigă disperaţi în timp ce un detectiv cu probleme spirituale (Chris Messina) şi un paznic Romano-Catolic (Jacob Vargas) se luptă pentru a le salva sufletele şi vieţile. Însă salvarea reputaţiei lui Shyamalan s-ar putea să fie mai dificilă.

În vreme ce scenariul aduce câteva controverse de ordin spiritual, filmul este unul distractiv şi suficient de tensionant încât constituie un start promiţător pentru trilogia lui Shyamalan.

Acest film seamănă foarte mult cu toate celelalte poveşti ale lui Shyamalan, exploatând idei legate de credinţă şi păcat. În final, nu diferă cu nimic de lecţiile ce se predau la Şcolile de duminică. Însă oare multiplexele sunt locurile potrivite pentru ca astfel de fabule să fie spuse? Ei bine, necunoscute sunt căile diavolului.

Dacă aşa arată prima parte din The Night Chronicles, atunci abia aştept să le văd pe celelalte, pentru că Devil este deosebit de distractiv şi cel mai bun lucru pe care şi-a pus amprenta Night în ultimii ani.