Filmul impresioneaza prin peisaje si prin interpretari. Astea sunt cele doua atuuri ale unei pelicule care altfel ar parea nu tocmai senzationala.

Imagini superbe şi o extraordinară dramă umană.

Filmul este o mini lectie pentru aceia dintre noi care s-au intrebat cum este viata unui alpinist.

Dacă v-ați obișnuit cu filme-dezastru închipuite ca spectacole bombastic-jingoiste marca Roland Emmerich (căruia am puține lucruri să-i reproșez, de altfel) sau surogatul San Andreas de anul acesta, Everest e o gură de aer rece și proaspăt, fără a sacrifica nimic din plăcerile simple pe care ți le oferă o furtună pe cinste.

Baltasar Kormákur nu reușește să creeze nici emoție, nici secvențe memorabile.

Este un film de actiune bun, bine regizat, bine jucat, peisajele fac absolut toti banii.

Un film ce chestionează transformarea ideii de aventură în afacere cu adrenalină şi oferă destule cadre spectaculoase, dar abordarea regizorului rămâne incoerentă.

Deși arată impresionant, rezultatul este un film care pune spectacolul deasupra substanței, iar această poveste tragică ar fi meritat mai mult.

„Everest” este, în cele din urmă, o poveste tristă, deși nu una care să te implice întotdeauna.

Spectaculos și bine interpretat, filmul suferă din aceeași problemă pe care o are și situația prezentată – prea multe persoane pe munte și prea multe fire narative de urmărit, astfel încât poveștile individuale se pierd în zăpadă.

În 3D IMAX, o aventură vizuală amețitoare, care te va impresiona. Ca o dramă presonală, nu atât de mult.

Nu pare să ajungă nicăieri, ocupând timp și spațiu fără să reușească să fie memorabil sau impresionant.

Filmul este mult prea lung și asta se simte, în special deoarece irosește mult timp prezentând povești individuale care nu sunt necesare.

[…] un intens thriller.

Cu o premiză centrală primejdioasă și personaje dintre care unele sunt destinate să nu ajungă la capăt, ai putea spune că Everest este un film cu calamități în stilul obișnuit al celor de la Hollywood, dar nu se simte ca a fi unul. Iar asta este de bine.

La finalul filmului, spectatorii pot simți că au atins vârful și s-au întors fără să vadă prea multe.