Filmul lui Alex Garland oferă nu doar spectacol cinematografic, ci şi o temă de meditaţie, aşa că o vizită la cinema pentru a vedea această explorare a ceea ce înseamnă să fii uman s-ar putea transforma într-o experienţă completă.

Pe măsură ce tensiunea filmului crește, în loc de a ni se servi un element surpriză, un twist sau o scenă mai action, regizorul alege să eșueze în previzibil și giugiuleli de doi lei care nu-și au locul în ceea ce-ar trebui să fie grand finale.

Creația lui Alex Garland, care este un artist în adevăratul sens al cuvântului, este, probabil, unul dintre cele mai neobișnuite mixuri de emoție, artificialitate, inteligență și sensibilitate, cu o doză incredibil de ridicată de filosofie pură.

Unul dintre cele mai inteligente, ingenioase și uimitoare filme sci-fi thriller din perioada recentă, cu interpretări memorabile din partea lui Isaac și a lui Vikander, și cu o regie minimalistă și sigură de la Garland.

Bântuitor de frumos.

„Ex Machina” este o ficțiune ipotetică înfricoșătoare, care este complet plauzibilă, capabilă atât de gânduri profunde, cât și de emoție.

Deși Dl. Garland dorește să-ți pună creierul la muncă, este totodată un artist care vrea să distreze, iar în timp renunță la știință și filisofie pentru romanță și acțiune.

Știu, știu. Ați mai văzut până acum toate chestiile astea cu Inteligența Artificială. Dar, niciodată ca aici.

Un film clasic.

Primul film regizat de romancierul și scenaristul Alex Garland preia idei vechi și le oferă o nouă și inteligentă interpretare.

Ex Machina pare o povestioară SF elegantă, cu o răsturnare de situație distractivă, care a fost transformată într-un lungmetraj greoi. Dar, cel puțin, este realizat cu multă încredere de sine.

Stilat, elegant, tensionat, inteligent, satiric și înfiorător.

Ancorat de trei interpretări centrale uimitoare, reprezintă un debut regizoral impresionant pentru Alex Garland, care este o vizionare obligatorie pentru oricine este cât de cât interesat de modul în care tehnologia transformă lumea.

Pentru fanii lumilor distopice din viitor, care pot trece peste erorile clare de design, debutul regizoral al lui Garland funcționează ca un sci-fi de divertisment.