„Inception” e insa un film al epocii lui. El reflecta paradoxurile pe care le traim la scara mai mare sau mai mica. Pe de o parte, inclinatia pentru mult, grandios, spectaculos – in defavoarea calitatii, a discretiei si a cumpatarii. Pe de o parte abundenta de idei, pe de alta lipsa lor. Egourile supradimensionate vs. modestia vazuta ca incidiu al ratarii. Perfectiunea tehnica vs. lipsa de profunzime, saracia emotiilor.

Satisfactia de-a fi trecut testul de IQ la care te supune Nolan, ca si perceptia, oricat de falsa, de-a fi trait zeci de ani in compania personajelor, in ruine de orase-fantoma sau in decoruri futuriste, te vor unge pe suflet cu o putere de convingere la care majoritatea blockbuster-urilor verii nici nu cuteza sa spere.

Nu este cel mai bun film al secolului, dar cred ca este cel mai bun din ultimii 2-3 ani.

Christopher Nolan, cu toate că îşi construieşte proiectul cinematografic pe acelaşi concept, al visului lucid, nu ridică nicio întrebare semnificativă vreme de două ore şi jumătate. Nolan e interesat doar de acţiune. Una atît de abundentă şi atît de spectaculoasă că îţi ia ochii, însă nu şi mintea!

Un fel de Matrix combinat cu Synecdoche, New York – sau un 007 făcut de Charlie Kaufman.

În ultima vreme, filmele par să vină direct de la centrul de reciclare: sequel-uri, remake-uri, francize. Inception reuşeşte un lucru dificil. Este 100% original şi totuşi are structura de bază a unui film de acţiune, care îl face să pară că are mai mult sens decât (probabil) are. M-am gândit că e ceva în neregulă cu Memento: Cum îşi poate aminti o persoană care suferă de amnezie că suferă de amnezie? Probabil că e ceva în neregulă şi cu Inception. Dar nu pot să-mi dau seama ce!

Dacă eşti în căutarea unui divertisment deştept, intens şi de calitate, Inception este ceea ce cauţi şi, cel mai probabil, te va face să te întrebi dacă e în regulă să închizi ochii noaptea, când te pregăteşti de culcare.

Un film al naibii de complicat şi de plăcut; o călătorie sci-fi prin tărâmul viselor deosebit de captivantă.

Inception merită pe deplin atenţia pe care o cere. Efectele vizuale, realizate de talentatul Wally Pfister (în diverse locuri: de la toropitorul Maroc şi până la Alpii acoperiţi de zăpadă), sunt remarcabile. În acest joc de şah ingenios, Nolan te bombardează cu o mulţime de idei care te răvăşesc complet şi te uluiesc. Rezultatul este ceva deosebit de măreţ.

Este nevoie de vizionări repetate pentru a înţelege nu numai despre ce e vorba, ci şi dacă intensitatea emoțională transmisă este suficientă pentru a motiva complexitatea jocului.

Inception e mai mult o stare de visare cu ochii deschişi, decât un coșmar; ceva care te uimeşte şi nu pe care să-l analizezi; ceva pe care probabil îl vei uita imediat ce se va fi terminat.

Nolan este ajutat perfect de către directorul de imagine (Wally Pfister) dar şi de către omul de la montaj (Lee Smith) – ambii fiindu-i vechi colaboratori. Britanicul Guy Hendrix Dyas (production designer) are şi el o contribuţie notabilă. Inception reprezintă îmbinarea remarcabilă a abilităților tehnice cu cele de creaţie, cu toţii ajutându-l pe scenarist/regizor să-şi transpună pe ecran propria viziune.

E motivul pentru care te apuci de făcut filme. E LAWRENCE OF ARABIA. APOCALYPSE NOW. GANGS OF NEW YORK. E filmul pentru care eşti dispus să-ţi pui cariera în joc. E filmul pe care îl faci ACUM.

Inception este realizarea unui cineast care s-a îmbunătăţit cu fiecare film. Poate că este un film ce-ţi dă de gândit, dar e unul care ştie şi să te distreze. În anumite secvențe se pot observa trimiteri la seria Ocean’s, alteori – la Matrix sau On Her Majesty’s Secret Service. Într-un an plin de remake-uri 3D, rebuturi, sequeluri şi actori fără personalitate, Inception este un film care îşi merită banii şi timpul investit în vizionarea lui.

În ciuda lungimii sale, Inception nu plictiseşte nicio clipă, deşi, în actul al treilea, povestea devine din ce în ce mai incoerentă – evenimente încep să se petreacă şi personajele iau decizii fără niciun motiv clar.

Curajos, inteligent şi îndrăzneţ, Inception al lui Christopher Nolan stă semeţ, salutându-i cu degetul mijlociu pe toţi producătorii de la Hollywood, care cred că trebuie să aduci în faţa publicului o poveste stupidă pentru ca un film să aibă succes la box-office.

Inception reprezintă o idee cinematografică nouă şi o poveste proaspătă, care este executată cu o precizie şi o energie rareori întâlnite la Hollywood.

O incredibilă explorarea a puterii imaginaţiei.

Nolan s-a gândit la o nouă modalitate de a realiza un film despre vise: făcându-l foarte, foarte plictisitor. De fapt, e atât de plictisitor încât cei din public nu pot spune dacă visează sau sunt treji.

Inception este o experienţă cinematografică antrenantă, care dovedeşte că şi în lumea blockbusterelor este loc pentru idei măreţe şi emoţii periculoase.

Iată cum să economiseşti ceva bani şi timp: înainte de a pleca la culcare, vizionează trailerul online, ia câteva bucăţi de brânză mucigăită şi lasă-ţi mintea să creeze propriul scenariu pentru Inception. Christopher Nolan a avut ideea, bugetul şi CGI-ul – ce păcat că a adormit la volan!

Acesta nu e numai cel mai bun SF de la Solaris încoace (exceptând poate Moon, al lui Duncan Jones şi Matrix – dacă n-ar fi fost o trilogie), ci şi probabil cel mai bun film de acţiune de la Heat până în prezent.

Inception marchează revenirea lui Nolan la stilul său complex al primelor filme – Memento şi The Prestige. Iar cu Leonardo DiCaprio în prim-plan şi un buget de 160 de milioane de dolari, Inception este şi cel de-al doilea blockbuster al lui Nolan, după Dark Knight.

Inception este un film care trebuie trăit. Speculează tot ceea ce ne determină să mergem la cinema – dorinţa noastră de suspans, de mister, de dragoste, de acţiune, de a afla adevărul, de frumuseţe şi, în cele din urmă, de finalitate. Ai fi pur şi simplu nebun(ă) să nu te laşi pradă unei asemenea experienţe. Acesta ar putea fi filmul viselor tale.