Din nefericire, Jackie eşuează să emoţioneze. Natalie Portman dă totul în interpretarea ei, dar nu reuşeşte să ţi-o aducă pe eroină aproape. Nu suferi alături de ea, ci priveşti, detaşat, cum se năruie o viaţă aparent perfectă.

Filmul este pur şi simplu gol de emoţie.

setează un nou standard pentru filmele biografice

Așa arată durerea, spune frumos Larraín – este epuizantă și neobosită și plictisitoare și, cel mai important, este egoistă. Îmi pare rău, dar la fel este și filmul.

Sunt două filme în Jackie. Unul dintre ele este doar ok. Celălalt este excepțional.

“Jackie” nu încearcă să găsească finalul unui film interminabil și imposibil despre nesfârșita poveste cunoscută ca ”Asasinarea președintelui John F. Kennedy și ce înseamnă aceasta pentru istorie”. În schimb, […] explorează intersecția dintre privat și public, în timp ce analizează transformarea trecutului în mit.

imposibil de uitat.

o intersectare suprarealistă dintre privat și public jucată simultan în exclusivistele camere ale puterii și pe cea mai mare scenă din lume.

Larraín a spus producătorilor că nu va face „Jackie” decât dacă Natalie Portman acceptă rolul, iar interpretarea ei superbă […] face ca determinarea lui să fie justificată.

Superb și emoționant, Jackie este genul acela de film despre istoria Americii cum nu vezi prea des.

Este viziunea originală a unui regizor care nu acceptă compromisuri

O reflexie zguduitoare asupra pierderii și moștenirii.

Devastator de uman.