Iar cealaltă lecție, a lui Serebrennikov de această dată, e la fel de simplă: anume că cinema-ul poate – dacă nu cumva trebuie pur și simplu – să spună poveștile de care avem nevoie.

O odă captivantă a scenei rock underground din Leningradul anilor ’80.

Leto îți oferă sentimentul – sau amintirea – regăsirii într-o lume căreia nu îi e frică de ce vei deveni.

Nu se întâmplă prea multe lucruri în Leto. Dar sunt câteva secvențe interpretate grozav

e ca un album cu una sau două melodii minunate.