Datorită jocului actoricesc, a cadrului în care se desfăşoară acţiunea, toată povestea devine una veridică. Ai senzaţia că personajele chiar sunt scoase din acel mediu toxic şi simţi durerea prin care trec.

Primul lungmetraj al lui Nicolae Constantin Tănase, Lumea e a mea, este o melodramă mizerabilistă de un fatalism agresiv ca un baros în cap (Tănase n-are încă 30 de ani), însă e departe de a fi un film cenuşiu – e spectaculos, ba chiar eclatant.