Bazat pe o piesă de August Strindberg şi scris şi realizat de cunoscuta actriţă (şi, ocazional, regizoare) norvegiană Liv Ullmann, „Miss Julie” („Domnişoara Julie”) funcţionează cel mai bine în momentele de (aparentă) farsă.

Cu doar cateva secvente de exterior furate, Ullmann livreaza un design de interior asemenea unor decoruri de teatru, insa este transparent cu originile productiei, fara a deveni artificial.

Miss Julie pare mai degrabă un studiu de personaj din partea lui Chastain și Farrell, care nu reușesc să-și stăpânească personajele în anumite momente, dar reușesc să-și atingă scopul.

Pasiunea, care ar fi trebuit să satureze filmul pe moment ce înșelătoriile se adună, iar limitele sunt depășite, se stinge de mult timp până să se încheie cele două ore și ceva ale filmului.

În afară de schimbarea locului, versiunea Dnei. Ullmann este chiar fidelă originalului […] Mult mai convingătoare decât adaptarea pentru ecran din 1999.

O poveste greoaie, plictisitoare, care nu are relevanță.