Nymphomaniac: Volume 1 (2013)

Nimfomana Vol. I

Premieră:
17-01-2014
Gen:
Durată:
110 minute
Distribuitor:
Marin Apostol – Părerea Blog de Cinema
Un film despre sex, fără a fi sexy. Un film despre dependență, sentimente (sau despre lipsa lor). În fine, un film care vrea să te șocheze și, în această tentativă, uită că are o poveste – chiar interesantă – pe care ar fi putut s-o spună.
Lucian Maier – Film Sense
În rest, repetitiv, convenţional, demonstrativ, filmul necontenit lasă impresia că ar vrea să spună ceva important, dar nu găseşte cele mai potrivite cuvinte.
Cătălin Mesaru – Film Reporter
Nu e genul de film care să-ţi „placă” sau care să te binedispună, dar prin toate „mizeriile” pe care ţi le aruncă în faţă, e o experienţă bolnăvicios-distractivă.
Andrei Gorzo – Dilema Veche
von Trier îşi îndeplineşte cu bunăvoinţă îndatoririle de showman, se arată sensibil la complexitatea sexualităţii (şi a legăturilor ei cu alte aspecte ale vieţii), iar unei secvenţe precum aceea de montaj-plus-ecran-partiţionat dinspre final, care ilustrează una dintre analogiile înţelegătorului confesor – ce e polifonia în muzică e prezenţa simultană, în viaţa eroinei, a trei amanţi care se completează perfect –, nu-i lipsesc graţia şi elocvenţa cinematografică în formularea pragmaticului ei argument antimonogamie.
Corina Nițescu – Am doar 18 ani
Dar Nymphomaniac Vol. I va rămâne un film sec fără a putea viziona şi Nymphomaniac Vol. II. Este ca şi cum ai citi o poveste, iar la jumătatea ei ai închide cartea. Este ca şi cum ai pierde toată construcţia personajelor, nu ai putea afla niciodată finalul, nu ai trage nicio concluzie şi efortul depus ar fi unul zadarnic.
Iuliana Iustina Stănculescu – Liternet
Mie mi-a plăcut filmul, dar nu pentru că a activat viul şi mortul în acelaşi timp. M-a şi durut pentru adevărul înscris acolo: din neglijenţa şi din nepăsarea oamenilor de care, la un moment dat, depindem, ne putem pierde viaţa înainte de mormînt.
Victor Buzura – Poison Whiskey
Acest prim volum este un film frumos, iar mie cel puțin mi-a plăcut foarte mult. Sper că partea a doua să răspundă la unele întrebări care mi-au rămas (de exemplu: de ce are Seligman, evreul anti-sionist și nepracticant, o icoană creștină în casă?) și să fie la fel de proaspătă și inventivă.
Gloria Sauciuc – Cinemagia
Într-un exces de sensibilitate, von Trier scapă şi reflecţii filozofice melodramatice, însă poate fi iertat pentru cele câteva paralele fericite cu muzica, într-o simfonie a senzaţiilor orgasmice.
Bogdan Enache – cinesseur.blogspot.com
Indiferent de cum va continua narativ şi de cum se va finaliza explorarea temelor deschise sau doar sugerate, prima jumătate din acest non-“director’s cut” e plină de satisfacţii cinematografice.
Cristina Zaharia – Port.ro
Iar finalul este o minunăţie. Trei persoane, trei tipuri de dragoste, trei poveşti se împletesc armonios în montaj split screen cum avea altădată Peter Greenaway.
Boyd Van Hoeij – Indiewire
Nymphomaniac este într-adevăr un film important, care, în mare, reușește să concentreze lumea, ideile și talentul regizoral al lui von Trier într-o singură fabulă cinematografică ambițioasă.
Geoffrey MacNab – The Independent
o adevărată dramă art-house, cu o structură profund literară (filmul este împărțit în capitole) și cu trimiteri de la Bach sau Fibonacci, până la Poe sau The Compleat Angler.
Damon Wise – Empire
Pentru fanii lui von Trier, rezultatul este nirvana.
Todd McCarthy – Hollywood Reporter
nu este plictisitor pentru nicio clipă și chiar te provoacă și te stimulează, chiar dacă nu în sens sexual.
Xan Brooks – The Guardian
Ține-te bine în scaun, ține Biblia bine în mâini, sau mâna unui prieten. Nymphomaniac, al lui Lars von Trier, zdrobește corpul și vindecă sufletul.