Măreţia scenariului lui Crişan e că ne prezintă, cu o meticulozitate aproape didactică, cum e posibilă, iar şi iar, insinuarea răului în cotidianul nostru.

Problema majoră o reprezintă lipsa organicităţii, a unei naturale evoluţii a personajelor şi a tramei de la o secvenţă la alta, precum şi a unei perspective clare din care este reflectată naraţiunea.

Problemele cu Orizont vin din faptul că scenariul este atât de prost, încât nu ne face să ne pese deloc de personaje. Miza originală se pierde, iar conotaţia contemporană este subţire, subdezvoltată şi deloc nouă.

Orizont este suficient de solid încât să nu cadă în melodramă. În plus, arată magnific, datorită tonurilor crepusculare, picturale, ale lui Oleg Mutu, directorul de imagine cheie al Noului Val Românesc.