Pasolini rămâne o incursiune provocatoare în intimitatea intelectuală a unui cineast provocator, dar care va evita marturisirea în favoarea unui mister pe care fiecare spectator îl va interpreta diferit, considerându-l pe marele Pasolini un pervers genial sau un pesimist diabolic.

Pasolini, al lui Abel Ferrera, este un film frustrant, în ciuda unei povești interesante.

E profan și e prețios și strălucește precum luna în miezul nopții.

Rezultatul flirtează cu incoerența, aducând prea puține informații pentru cunoscători și luminându-i prea puțin pe neinițiați.

Un dezastru intrigant.