„Ricki and the Flash” este un film pe care te bucuri ca l-ai vazut. Si atat.

Ricki and the Flash este un „feel good movie” pe care nu ar trebui să-l ratezi la cinema.

Ricki and the Flash este o surpriza extrem de placuta. O interpretare de exceptie a lui Meryl Streep si una la fel de buna a fiicei acesteia.

M-am dus la Ricki and the Flash crezand ca o voi prinde pe picior gresit pe marea doamna a filmului, dar ea a reusit sa demonstreze inca o data ca poti scrie o poveste extraordinara din dramele zilnice ale unei generatii care stie prea mult ce vrea si prea putin cum sa gaseasca echilibrul in viata.

Este un film plăcut, care poate fi uşor întrecut, însă poţi sta liniştit… este menit să fie un film distractiv şi atât!

Fără Streep în centrul său, aceasta ar fi părut o realizare de calitate inferioară. Dar, ea interpretează rolul de cântăreață rock cu încrederea și curajul pe care le aduce la fiecare rol al său, indiferent de cât de neverosimil ar părea acesta.

Ca întotdeauna, Streep este impresionantă, interpretând toate melodiile sale live și având o atitudine dură, iar finalul puternic compensează pentru eșecul secțiunii de mijloc.

Nu este plictisitor, ba chiar atractiv în felul său.

Sunt multe lucruri care să-ți placă la Ricki And The Flash.

„Muzica reprezintă puterea universului de a vindeca”, spunea Albert Ayler. Tind să-l cred. Probabil, și Demme este de acord cu asta. Dar, nu în felul îl care este prezentată aici.

Ricki and the Flash oferă o poveste emoționantă, degajată, deși uneori artificială, despre cum o cântăreață rock îmbătrânită încearcă să reia legătura cu familia sa.

Nu este rock’n’roll adevărat. Este muzică ușoară.

Scenariul demoralizator al lui Diablo Cody este construit pe baza că toți vor ajunge să o iubească pe Ricki, cu defectele ei cu tot, iar acest lucru nu este realizat într-un mod convingător.

Regizorul Jonathan Demme, cu muzica în ADN, oferă un salut pătrunzător celor care fac parte din această lume a muzicii rock & roll. Păcat că restul filmului arată ca o telenovelă.

Melodii bune și sensibilitatea salvează acest portret neregulat al unei cânterețe rock în vârstă.

Interacțiunile nonmuzicale ale filmului, fie că încearcă să amuze sau să emoționeze, se simt prea des forțate.

Este abilitatea lui Demme cea care pune în centrul scenei interpretarea lui Streep.