[…] un film care despica relatia tata-fiica si renasterea din ratacitor in erou modern, un individ care isi permite sa incaseze cativa pumni pana se stabilizeaza, o aditie puternica a genului dedicat filmelor cu box.

Southpaw are tot potențialul pentru a fi o poveste motivațională, pentru toți cărora povestea unui boxer alb care se ridică din propria cenușă are cu ce să îi inspire. Păcatul filmului este că apasă pedala melodramei până la saturație.

[…] un film ce-ti rupe sufletul in doua.

Este un pariu riscant intr-o perioada saturata de blockbusters dar “Southpaw” isi croieste drum printre castigatorii la box-office din vara asta cu o poveste puternica.

Absurd și lipsit de originalitate, dar extrem de antrenant.

Izbăvirea inevitabilă a lui Billy Hope merită așteptarea, datorită interpretărilor puternice și a unei părți secunde convingătoare.

Are un Jake Gyllenhaal solid în ring, dar un scenariu care scârțâie.

“Southpaw” este eficient fără să fie foarte convingător.

Interpretarea naturală a lui Gyllenhall este singurul lucru bun al filmului.

Merge de urmărit în primul act, dar pe urmă devine plictisitor și obositor.

Nu te bloca de povestea mult prea familiară, doar savurează interpretarea remarcabilă a lui Jake Gyllenhaal.

O dramă care devine mult prea siropoasă. Însă, mare parte este compensată de interpretarea virtuoasă a lui Gyllenhaal.

“Southpaw” intră în lunga filmografie a peliculelor despre box, și oferă o luptă surprinzătoare.

„Southpaw” se transformă într-un exercițiu clișeistic de film, care te face să-ți pară rău mai mult pentru Gyllenhaal și Whitaker decât pentru personajele pe care le interpretează.

Gyllenhaal oferă o interpretare perfectă în rolul unui boxer în dizgrație, dar filmul nu se descurcă la fel de bine.

Southpaw păstrează regulile genului, dar o distribuție remarcabilă – condusă de formidabilul Jake Gyllenhaal – menține profunzimea poveștii.