Filmul trage cu ochiul spre 300 şi Troia şi ia de acolo rezolvări pentru scenele sale de luptă sau de intimitate. Aşadar, dacă vă prăpădiţi după confruntări corp la corp şi faţă în faţă în slow motion, cu sărituri către adversar, plastice şi dramatice, atunci acesta este filmul de văzut.

Corpul bine făcut al lui Kellan Lutz este singurul lucru de admirat în acest film plin de clișee.

Oferă exact ceea ce promite, adică bărbați musculoși cu haine puține pe ei luptându-se și urlând, iar în același timp secvențe de lupte îmbunătățite digital.

Este un mister de ce Harlin și scenariștii săi au decis să elimine orice mică fărâmă din legenda herculeană pentru această plictisitoare și idealizată interpretare.

Nu este nimic mitic la această versiune a lui Hercule.

Harlin acceptă mediocritatea scenariului cu atâtă încăpățânare încât îl seacă de orice posibilitate de a fi plăcut.