Din pacate, scenariul pastorit de nici mai mult, nici mai putin de sase talente, printre care Alex Kurtzmann, autorul aventurii „The Mummy”, demonstreaza ca multe minti si-au dat cu parerea pentru a ajunge la o struto-camila care sa-i impace pe toti, iar la final sa avem un final deschis…pentru ca vrem continuari.

„The Mummy” încearcă să realizeze atât de multe lucruri diferite, are atât de multe motive diferite pentru a exista (să nu mai menționăm și atât de mulți scenariști), încât haosul narativ rezultat este inevitabil.

Este incredibil cum nu pregetă să împrumute fără menajamente de la alte filme, mai bune, horror și științifico-fantastice.

Un eșec epic.

Se va spune că nu a fost realizat pentru critici, ci pentru fani. Ceea ce este categoric adevărat. Orice înșelătorie este pusă în scenă cu gândul la cei pe care să-i fraierească.

Privit ca un film în sine, este demoralizator.

O poveste confuză este parțial salvată de efectele vizuale de primă-mână și clasicul rânjet al lui Tom Cruise.

Sunt momente în care se îndreaptă spre horror și produce ceva interesant și deosebit față de alte blockbustere, dar acele momente sunt îngropate, până la final, sub secvențe de acțiune plictisitoare și neremarcabile.

Un start nefericit al unei dorite francize.

O amestecătură de scene de acțiune, care ar fi trebuit legate mai strâns.

Un cocktail ciudat, dar distractiv.