Turnat curat, pretentios, uneori greu de privit (misoginism confundat cu brutalitate asupra femeilor), filmul face incadraturi frumoase. Se asuma obligatiile genului si ceea ce pare a fi la inceput doar un film ca oricare altul, isi dovedeste spre final calitatea scenaristica.

“A Walk Among the Tombstones” nu este o capodopera, dar este un film bun, caruia nu am a-i gasi niciun defect. Un film de gen, exemplar realizat, cu respect pentru arta cinematografica si pentru spectatori. Nimic fortat, nimic grosier, nicio pacaleala. Pentru un spectator ca mine, care noteaza fiecare productie, dupa simtirea lui.

În ciuda unei secvențe de început interesantă din punct de vedere vizual, chiar dacă prea brutală, fimul se transformă într-o poveste polițistă convențională, care devine aproape plictisitoare.

Chiar dacă povestea este neașteptat de simplă și uneori revoltătoare, interpretarea lui Neeson și regia lui Frank tind să depășească problemele evidente ale lui Tombstones.

Filmul înfățișează convingător Brooklyn-ul în atmosfera de la finalul anilor 90 […]. Povestea este însă mai puțin convingătoare.

Chiar dacă este un thriller incredibil, tot reușește să mai ofere ceva extra, deloc lipsit de importanță.

„A Walk Among the Tombstones” este cel mai ciudat fiilm pe care l-am văzut în ultima vreme. Și acesta nu este un compliment.

Obraznic, brutal și de neuitat.

În ciuda unor momente mai puțin reușite și a unor personaje standardizate, Scott Frank reușește să profite de talentul său de scriitor și să aducă pe ecran o personalitate intrigantă.

O poveste simplă și stupidă cu detectivi.

De remarcat atmosfera sa întunecată și interpretarea reușită a lui Liam Neeson, care se transformă, încă o dată, și cel mai probabil, nu pentru ultima dată, într-un erou de acțiune.

Combinația perfectă de regizor și actor principal, în ceea ce sperăm să fie primul film dintr-o nouă serie.