O felie de viata acest film. Sigur ca da, sunt si clisee, toate vietile – ale noastre, ale celor din jur – sunt pline de clisee – depinde cum le traiesti, insusesti, depasesti … cu ce te alegi, ce inveti. Vieti, cariere, iubiri, frati-surori, copii, parinti.

Un film de privit, cu multe bune sentimente, despre normalitate şi urmarea drumului în stil propriu, cu îndemnuri pentru a şti cum să depăşeşti greutăţile, cum să mergi mai departe. Aşa cum e dat, aşa cum trebuie.

De la adorabilul, dar simplul Garden State, ambiția lui Braff ca un realizator de film a crescut. Acum caută răspunsuri la întrebări mari, dar acestea sunt, cu puțin, peste puterile sale.

Zece ani au trecut de la Garden State, iar Braff pare că nu a învățat nimic.

Dincolo de straturile sale fără gust – și sunt câteva de desfăcut – Wish I Was Here este o încercare onestă, amuzantă și emoționantă a lui Braff de a dezbate teme serioase.

Toate scenele și montajele drăguțe, conducând implacabil la eliberare și conciliere, puteau fi generate de un software de scenarii.

Este bun. Este sincer, amuzant, contemplativ și spiritual, deseori incisiv, și cu o mare îngrijorare existențială pe dedesupt.

Pentru un film care afirmă că este despre procesul de maturitate, este foarte ne-evoluat, lipsindu-i înțelepciunea și discernământul.

Braff a afirmat întotdeauna că a ales o rută alternativă pentru a menține controlul, iar versiunea finală a filmului pare să justifice decizia sa și încrederea acordată de mii de susținători.

Până când parțial te predai sincerității și bunelor intenții ale sale, filmul Wish I Was Here pare mai degrabă un experiment dintr-o bucătărie de teste cinematografice.

Mult mai ușor de uitat decât istoria producerii sale.

Suficient de bun pentru a te face să-ți dorești să fi fost mai bun.

O poveste amuzantă și emoționantă despre persoane de 30-și-ceva de ani care încearcă să înțeleagă viața însăși…