Review > saramon vs Rogue One: A Star Wars Story

rogue-one-a-star-wars-story-review

Rogue One: A Star Wars Story e un film de acțiune cu sinucigași, cu multe personaje foarte slab dezvoltate, cu foarte puțin umor, cu și mai puțină logică și cu multă neglijență la nivel de scenariu.

Probabil că toate astea pot fi motivate de faptul că filmul a apărut la numai un an de la premiera precedentului Star Wars. Probabil că nu a existat timp suficient pentru conceperea unei povești mai solide. Probabil că scenariștii Chris Weitz și Tony Gilroy au fost ocupați cu alte proiecte sau pur și simplu s-au aflat în pană de inspirație. Însă, cert este că Rogue One: A Star Wars Story îți dă senzația unui film creat pe fugă, fără prea multă atenție la detalii la nivel narativ, un film căruia i s-a atașat marca Star Wars pentru a mai aduce ceva bani în contul Disney.

Acțiunea din Rogue One are loc înainte de cea din primul Star Wars apărut în 1977 și scopul său pare a fi acela de a ne prezenta trecutul lui Jyn Erso (Felicity Jones), eroina care și-a făcut debutul în acest univers în filmul de anul trecut. Aceasta este fiica lui Galen Erso (Mads Mikkelsen), cel mai important om de știință al Imperiului, care a proiectat Death Star. Numai că Galen a acceptat să facă acest lucru doar pentru a-și proteja familia, iar pentru a se asigura că Death Star nu va fi o armă invincibilă, a introdus o breșă de securitate, despre care povestește într-un mesaj care ajunge în cele din urmă la Jyn, care-și credea tatăl mort.

Trailer Rogue One: A Star Wars Story

E adevărat că sună aproape a telenovelă, dar filmele din seria Star Wars n-au avut niciodată avantajul unei povești complexe.

Ei bine, ce credeți că face Jyn? Ca în multe alte filme de acțiune, Jyn reușește să închege o echipă de eroi, fiecare cu câte o abilitate specifică, și pleacă să-și găsească tatăl și să distrugă arma pe care acesta o construise.

Avem multe personaje aici care rămân nedezvoltate. Și poate cel mai interesant, exceptând robotul K-2SO, este Chirrut Imwe (Donnie Yen), un fel de călugăr-samurai-Jedi orb, care, cu siguranță, ar fi putut avea o poveste captivantă. Mercenarul Baze Malbus (Wen Jiang) nu pare a avea alt rol decât să mai aducă un pic de umor în film. Iar pilotul rebel Cassian Andor (Diego Luna) este de-a dreptul plictisitor.
Singurul personaj memorabil (deși cred că-i prea mult spus) este K-2SO (a cărui voce este furnizată de Alan Tudyk). Acesta este și cel mai amuzant din tot filmul.

Din punct de vedere vizual, Rogue One este uimitor de bine realizat. Numai că acest lucru era de așteptat. Surprinzător ar fi fost să nu fie așa, având în vedere bugetul avut la dispoziție.

Rogue One este mult prea serios, cu prea puține momente comice, fără urmă de romantism, iar la final îți lasă impresia unui film pe care cei de la Disney l-au făcut din obligație și pentru care nu erau pregătiți încă.

Etichete:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *