Review > saramon vs Alt Love Building

Foarte puține filme românești beneficiază de o continuare. Probabil și pentru că majoritatea cineaștilor români nu pune publicul pe primul loc, ci sunt vizate premiile la diverse festivaluri.

Love Building, apărut anul trecut, a fost diferit, a lăsat impresia unui date movie autentic, a atras publicul în cinematografe, încheind anul pe locul al doilea în topul filmelor românești atât în ce privește încasările, cât și numărul de spectatori, fiind depășit doar de Poziția copilului, care a beneficiat de o expunere mai mare datorită câștigării Ursului de Aur la Berlin.

Încheiam articolul de anul trecut cu următoarele cuvinte: ”Love Building este despre reparat relații. Contra cost, desigur. Iar una dintre ele este cea a publicului cu filmul românesc”. Pe de o parte, a mai reparat cât de cât această relație. Pe de alta, era nevoie de o confirmare. Iar Alt Love Building trebuia să fie elementul care să consolideze relația firavă stabilită anul trecut.

Roads – Fata de ciocolată, de pe coloana sonoră a filmului Alt Love Building

Rămâne de văzut dacă această confirmare va veni sau nu, însă, la nivel narativ, Alt Love Building este o dezamăgire. Entuziasmul din prima parte s-a disipat, lăsând loc unei confuzii evidente. Scenariul – scris de Ana Agopian, Oana Răsuceanu și Iulia Rugină (care s-a ocupat și de regie) – nu mai pare deloc unitar, ci tot mai fragmentat, cu fiecare scenă care trece. Momentele comice sunt mai puține, fără, însă, a fi adăugat ceva în loc. Iar dacă în prima parte personajele secundare erau la fel de puțin conturate, de data aceasta, în dese rânduri, lasă impresia că joacă aceste roluri doar din inerție, fără o motivație anume.

Valentin Preda (Dorian Boguță), Silviu Soare (Dragoș Bucur) și Cristian Lăzureanu (Alexandru Papapdopol), cei trei instructori ai taberei Love Building, sunt singurii care au rămas la fel: Valentin – un afemeiat cu înclinații depresive, Silviu – mereu sarcastic, iar Cristian – timid și ridicol.

Iulia Rugină introduce și aici scenele alb-negru, care întrerup, din când în când, firul narativ normal, pentru a prezenta cuplurile prezente în tabără și problemele lor.

Muzica ajută la crearea momentelor emoționante și, deseori, chiar le amplifică, ajutând un scenariu mai serios decât cel din 2013.

Dar cele mai intense momente sunt cele în care își face apariția actorul britanic Ben Cross. Acesta pare în control absolut, pune stăpânire pe situație în cel mai natural mod cu putință și trezește filmul din amorțire. Iar scena în care Cross explică cum se face o plăcintă cu mere ca la carte este un spectacol în sine și un motiv suficient pentru a vedea filmul.

Love Bulding mi-a plăcut pentru că era efervescent, era dornic să spună o poveste (sau mai multe), voia să te facă să râzi, voia să te facă să te simți bine, voia să te emoționeze, iar uneori chiar reușea.

În Alt Love Building, efervescența narativă a fost înlocuită de confuzie și incoerență, poveștile cuplurilor venite în tabără sunt schematice, umorul nu mai este în centrul atenției, iar momentele emoționante sunt mai puține, deși ocaziile nu lipsesc.

Trailer Alt Love Building

Verdict: 2/5