În urmă cu vreo patru ani și jumătate vedeam primul documentar realizat de Alexandru Mavrodineanu – Omul Pasăre. Și găseam stilul său un pic indecis. Nu diferă cu mult în Caisă, cel de-al doilea său documentar de lungmetraj, însă pare mai închegat.
În centrul atenției lui Mavrodineanu stă Dumitru Dobre, un antrenor de box care, în ciuda piedicilor ce-i apar în cale, încearcă să transforme un grup de copii în niște sportivi de performanță.
Cristian Palcuie este unul dintre acei copii de care Dumitru Dobre se ocupă. Acesta este poreclit Caisă și are 13 ani. Provine dintr-o familie săracă, are destul de multe absențe la școală, dar vrea să facă sport, pentru că vede în asta o posibilă scăpare din situația actuală. Nu pare să-l intereseze foarte mult titlurile, ci faptul că după fiecare victorie primește niște bani.
Caisă este un documentar observațional clasic. Nu are nimic prin care să iasă în evidență. Își urmărește subiectul cu conștiinciozitate. De câteva ori, însoțește imaginile cu muzică. La un moment-dat, apare o scenă parcă scoasă dintr-un reportaj de investigație. Prezintă de la distanță conflictul antrenorului Dobre cu Doroftei (și parcă simți nevoia să ți se spună mai multe despre asta).
Trailer Caisă
După ce în prima treime e destul de confuz și nu îți dai seama în ce direcție se îndreaptă, mai apoi, documentarul lui Mavrodineanu începe să capete o logică și structura narativă devine destul de previzibilă.
Deși urmărește doar câteva zile din formarea ca sportiv a unui singur copil, documentarul Caisă scoate în evidență și situația în care se află sistemul românesc de pregătire a copiilor și juniorilor pentru activitatea sportivă.
Chiar dacă-l urmărim timp de vreo 80 de minute, la final nu știm foarte multe despre Caisă. E doar un copil care a ajuns prin nu-știm-ce împrejurări să facă box și în care antrenorul Dumitru Dobre pare să-și pună multe speranțe.
Pingback: Blogosfera cinefilă: 25 februarie - 3 martie 2019 - Cinefilia