Dac-ai văzut celălalt film al lui Jordan Peele, Get Out, atunci știi încă de la început la ce ar trebui să te aștepți. Și ești atent(ă) la toate detaliile.
Astfel, când, pe la începutul lui Us, vezi reclame la Hands Across America – un eveniment ce ar urma să unească oameni din întreaga Americă ținându-se de mână, te gândești că ar putea să conteze în povestea lui Peele. Sau când genericul îți arată o mulțime de iepuri ținuți în cușcă. Sau când afli că în America există mii de tuneluri subterane fără niciun scop.
Pe măsură ce te uiți la film, încerci să fii cu un pas înaintea lui Peele, încerci să prevezi ce se poate întâmpla, încerci să gândești ca el ca să nu te mai ia pe nepregătite.
Te uiți la Us ca la un puzzle pe care vrei să-l asamblezi înainte de a vedea cum ar trebui să arate.
Iar în primele trei sferturi din film, Us reușește să fie un horror care n-ar putea dezamăgi niciun fan al acestui gen. Jordan Peele combină umorul cu groaza astfel încât să existe echilibrul de care e nevoie ca Us nici să nu se ia prea mult în serios, dar nici să devină o parodie.
Acțiunea debutează cu o scenă plasată undeva pe la mijlocul anilor 80. E ziua Adelaidei (Madison Curry). Iar aceasta este cu părinții într-un parc de distracții. La un moment-dat, profită de faptul că mama ei nu e prin preajmă iar tatăl e preocupat cu un joc și iese la o plimbare pe plajă, unde găsește o casă plină de oglinzi. Acolo vede ceva ce o șochează atât de mult încât, după cum vom afla mai târziu, va rămâne fără voce pentru o vreme.
Trailer Us
Fast-forward câțiva ani mai târziu, când Adelaide – interpretată acum de Lupita Nyong’o – e deja căsătorită și are doi copii, întâmplarea face să revină pe aceeași plajă și să cumpere o casă de vacanță în apropiere. Ei bine, știu că te gândești că asta nu pare a fi o idee deloc bună. Și chiar ai dreptate.
Dacă te așteptai la un alt Get Out, poate că la finalul lui Us vei încerca să descoperi o logică, un sens, o explicație. Și poate chiar vei găsi câteva teorii pe care să le discuți cu prietenii după film.
Însă e imposibil să nu rămâi cu o ușoară dezamăgire.
Jordan Peele își încheie filmul cu un al treilea act, în care îți oferă câteva piese din puzzle. Însă nu sunt piesele de care aveai nevoie. Nu sunt piesele pe care ți le doreai. Ba chiar te încurcă.