0
16 iulie 2017
 
 

Review > saramon vs War for the Planet of the Apes

war-for-the-planet-of-the-apes-review
war-for-the-planet-of-the-apes-review

În 2011, Rupert Wyatt revitaliza seria Planet of The Apes / Planeta maimuțelor cu filmul Rise of the Planet of the Apes. Era, de fapt, un prequel al francizei din anii ’70.
Trei ani mai târziu, în 2014, Matt Reeves a trecut la cârma acestei francize, iar Dawn of the Planet of the Apes a intrat printre preferatele mele din 2014.

Iată că au mai trecut trei ani și Reeves aduce un nou film: War for the Planet of the Apes. Cu acțiunea plasată la 15 ani după Rise, War este impecabil din punct de vedere tehnic. Iar prim-planurile – cu care chiar exagerează Matt Reeves – arată și mai bine acest lucru. Filmările au avut loc cu actorii îmbrăcați în costume speciale cu o mulțime de senzori pe ele, cu o mini-cameră montată pe cap, pentru a le capta fiecare expresie în detaliu. Apoi, echipa de efecte vizuale a transpus toate aceste imagini în filmul propriu-zis, prin tehnica CGI. Iar maimuțele au ajuns să pară reale. Drama lor ar trebui să pară și ea reală. Însă, până la finalul celor 140 de minute, n-am simțit absolut nimic, poate doar plictiseală.

Spre deosebire de alte filme cu potențial de blockbuster lansate de studiourile americane, povestea din Dawn of the Planet of the Apes este una liniară și simplă. Nu are multitudinea de intrigi secundare care te obosesc la celelalte filme. Nu are nici prea multe explicații. E multă acțiune și efectele vizuale sunt impresionante. Imaginile sunt impresionante. Deci toate indiciile spun că ar trebui să fie o plăcere să-l privești. Și totuși, abia am așteptat să se termine.

Fața lui Caesar – War for the Planet of the Apes

Scenariul scris de Mark Bomback și Matt Reeves dă tonul filmului, iar imaginea realizată de Michael Seresin accentuează atmosfera întunecată și tristă. E prea multă tristețe în filmul ăsta, e prea mult gri și e filmul cu cea mai mare durată din întreaga franciză. Iar ritmul nu se schimbă aproape deloc. Doar apariția a două personaje: o fetiță care nu poate vorbi – Nova (Amiah Miller) și o maimuță amuzantă care-și spune Bad Ape (Steve Zahn), mai detensionează un pic atmosfera, dar insuficient.

Mi-ar fi greu să spun fără nicio rezervă că War for the Planet of the Apes este un film nereușit. Ba chiar e un film foarte bine făcut. Doar că e greu de suportat. Se ia incredibil de mult în serios. Și nici nu are vreo idee originală (filozofică, politică sau morală) care să justifice petrecerea a aproape două ore jumate într-o lume cenușie, tristă și deprimantă.

Trailer War for the Planet of the Apes


Articol scris de