După dealuri (2012)

După dealuri

Premieră:
26-10-2012
Gen:
Distribuitor:
Sunt și momente comice în film iar Mungiu mi-a devenit mai simpatic când am observat că are și umor. Dar sunt și scene care-ți vor rămâne în minte mult timp după vizionarea filmului.
Filmul abundă în secvențe lungi, statice, dar dinamizate de un incredibil dialog și de un joc actoricesc impecabil, pe alocuri filmul devine extrem de amuzant, de un sarcasm scuzabil, element pe care nu îl regăsim în profunzimile și-n vâscozitatea lui 432.
Adriana Zăvoi – Cinemateca lu’ Zăvoi
După dealuri este de o minunată însumare de personaje, peisaje, acțiuni, voci și gesturi. Toate, contopite și topite într-o singură cauză, care naște efecte devastatoare: temerea de a rămîne singur.
Gloria Sauciuc – Cinemagia
După dealuri nu depăşeşte în intensitate, ori tensiune creată precedentul film al lui Mungiu premiat la Cannes – 4 luni , trei săptămâni şi două zile, dar are o miză comparabilă, fiind cu siguranţă un film care merită văzut la cinema, şi chiar păstrat în colecţia personală de DVD-uri.
Marian Rădulescu – Liternet
După dealuri te încarcă, într-un chip straniu, cu o neîntreruptă stare de tensiune, cu o emoţie pe care ţi-o strecoară în suflet doar întâlnirea cu capodopera.
Dan – Filme-carti
Ca intotdeauna la Mungiu si la alti reprezentanti ai generatiei sale, detaliile sunt la fel de importante ca si intregul, personajele secundare sunt la fel de riguros alese si fiecare este un portret viu si complex ca si cele principale. Jocul actoricesc este impecabil.
Andrei Gorzo – Dilema Veche
…extrem de chibzuita dramatizare (liberă) a lui Mungiu după cazul Tanacu, După dealuri, se înalţă cu uşurinţă atît peste Scila senzaţionalismului, cît şi peste Caribda antireligionismului reflex, împlinindu-se ca tragedie socială.
Stephen Dalton – Hollywood Reporter
Inspirată din fapte reale, povestea tragică dintre un conflict între religie și dragoste aduce un aer proaspăt în noul val românesc.
Eric D. Snider – Film.Com
Asistat de interpretări lipsite de pasiune și de dialoguri plictisitoare, Mungiu nu reușește decât să ne pună la încercare răbdarea, fără să transmită un mesaj anume.
Peter Bradshaw – The Guardian
Regizorul român Cristian Mungiu a realizat un portret inteligent și înfricoșător al iraționalității și a fricii în inima întunecată a Europei.
Drew McWeeny – HitFix
Beyond The Hills vrea să incite, dar nu reușește decât să plictisească.
Manohla Dargis – New York Times
Cu o durată de două ore și jumătate, dar extrem de captivante, Beyond the Hills explorează interacțiunile dintre colectiv și individ, între credință și libertatea morală.
Owen Gleiberman – Entertainment Weekly
Problema filmului este faptul că nu reușește să fie convingător. Beyond the Hills vrea să spună că teama creștinității de homosexualitate este o formă de violență ascunsă în subconștient. Probabil, chiar este. Dar, exprimând această temă atât de prozaic, filmul pare că țintește mai mult către premii, decât să spună adevărul.
Andrew Moraitis – Film Ink
Subtil, nuanțat și extrem de inteligent, Beyond the Hills este unul dintre cele mai bune filme ale anului.
Eric Kohn – IndieWire
Deși este scris foarte corect pentru a accentua relația principală, Beyond the Hills se lovește de un ciclu de redundanță de-a lungul duratei sale prelungite. Metoda lui Mungiu îți creează sentimentul că pătrunzi într-un labirint al confruntărilor și al disputelor, dar maniera de a construi acest lucru devine atât de obositoare, încât concluzia ajunge să fie mai degrabă o ușurare, decât o răsplată.