La Gomera schimbă atît de brutal regulile jocului – reguli pe care, într-o oarecare măsură, Porumboiu însuși le-a fixat cu primele lui lungmetraje –, încît nu încape îndoială că demersul cineastului capătă aproape de la sine o componentă autoreflexivă.

Personajele au un joc aproape impecabil, strecurând deseori subtilități în cele mai banale gesturi.

„La Gomera” este o reconfirmare: Corneliu Porumboiu rămâne cel mai inventiv, surprinzător şi autoreflexiv cineast român.

Un divertisment elegant și cu stil.

Preia din energia filmelor precedente din același gen, precum și din sofisticata structură a regizorului din filmele anterioare, revitalizând ambele tradiții în același timp.

Un film noir care este peste nivelul celor obișnuite.