În final, rămâne greu sentimentul de docu-dramă, de platou, de mult şi prea-plecată reverenţă, mai ales în cele câteva monologuri didactice ce nu ajung să-şi găsească ecou în receptivitatea spectatorului. Şi câteva accente dolby care te scot bubuind din delicată poveste.

Octav este un film frumos si cam atat.

Un scenariu de mare sensibilitate, mustind de o filosofie profund umanista si de un simt psihologic aparte… ingemanand intr-un manunchi echilibrat cei doi antipozi: trairile copilariei si cele ale senectutii.

Octav este un film cu multe mesaje ”printre rânduri”, cu multe elemente dureroase, frustrante și adevărate puncte marcante din viața unui om, că până la urmă despre asta este vorba în film, despre viața unui om și despre cutumele trecutului și rezoluțiile de dinainte de finalul cert, concret al fiecăruia dintre noi, și anume moartea.