Deci cuvântul de ordine este „măcel”, doar că acesta vine la pachet cu „neverosimil”, iar abundenţa de sânge, o dată duse primele găleţi de lichid roşu, nu prea mai are efect. Elisabeth Shue ridică puţin miza cu interpretarea eficientei Julie, iar faptul că propriii ei copii vor ajunge la un moment dat în pericol adaugă şi el ceva suspans, dar per total filmul lui Aja este doar pentru cei care vor să-şi clătească ochii cu fete frumoase şi să tresară câte un pic la fiecare câteva minute.

Ei da, daca ar fi mers in continuare pe ideea unei pastise amuzante la Falci, poate ca lui Aja i-ar fi iesit un film digerabil!!!

Chiar daca se vrea un film horror, Piranha 3d m-a binedispus si amuzat teribil. Si am o vaga banuiala ca asta a si fost intentia lui Alexandre Aja: sa jongleze cu doua stari total opuse: frica si amuzamentul. Daca asta a vrut, i-a reusit.

Un plăcere vinovată a acestui sfârşit de vară, care păstrează spiritul originalului realizat de Roger Corman.

Piranha 3D, filmul care întreabă „Cum vă plac oamenii?” şi oferă răspunsul „În cât mai multe felii, vă rog,” încearcă atât de mult să te facă să râzi şi se complică oferindu-ţi multiple băi de sânge şi femei goale, încât uită complet să mai sperie pe cineva.

Piranha 3D a fost regizat de către Alexandre Aja, cel care a făcut, în 2006, remake-ul plictisitor The Hills Have Eyes. Însă, de data asta, nu pot spune decât că: este greu de imaginat cum scenele de măcel din timpul unui concurs de tricouri ude ar putea fi prezentate mai bine.

Peşti care mănâncă oameni, sânge peste tot, nuditate frontală completă, scene de lesbianism, rating R, un 3D adăugat după ce a fost făcut filmul, actori care par ca şi cum ar dori să-şi ucidă agenţii şi ocazia de a râde la orice scenă. Ce altceva ţi-ai mai putea dori de la un film „uşor” de august.

Reţeta de divertisment din spatele acestui film este simplă şi scârţâie: mai multe femei se-nvârt de colo-colo. Din când în când renunţă la costumele de baie şi, mai apoi, sunt devorate de peşti răpitori.

Regizat de către Alexandre Aja, Piranha 3D este o reinterpretare tridimensională a scârboşeniei lui Joe Dante, din 1978, în care este vorba despre o mulţime de peşti piranha ucigaşi.

Acesta este un film despre ţâţe şi sânge, iar prioritatea respectivelor teme se schimbă de mai multe ori pe parcursul filmului.

Cea mai bună interpretare în acest film aparţine, de departe, celor două tipe goale care fac balet subacvatic. Nominalizaţi acest film pentru cele mai bune costume – excelente costume. Serios. Chiar avem nevoie să acordăm acest premiu în funcţie de câţi metri de material au fost utilizaţi pentru costumele specifice epocii victoriene – sau minimalismul absolut perfect al costumelor de baie expuse în acest film. Este timpul ca Sanja Milkovic Hays să mulţumească Academiei.

Un sequel a fost deja confirmat, astfel încât data viitoare când cineva se va plânge de declinul cinematografiei, ar trebui să dea vina pe fanii acestei tâmpenii.

După orice standarde cinematografice, acest film nu-i decât un gunoi… dar cu un umor atât de bun încât ți-e greu să-i reziști. Așa că claxonează dacă-ți plac țâțele și gore-ul!

Înainte ca Alexandre Aja să treacă la treabă, ești scuzat(ă) dacă începi să crezi că acest regizor cunoscut pentru filmele sale horror își încearcă norocul și cu unul porno […] Precedentele sale horror-uri aveau o anumită tensiune și intensitate; din fericire, versiunea sa la Piranha nu are.

Kelly Brook la fundul gol este motivul pentru care 3D-ul a fost creat, şi Aja profită din plin de acest lucru.

Este prostesc, dar nu pot spune că e de nevizionat; și are curajul de nu se lua prea mult în serios.

Verdict: o stea. Această stea există doar pentru Richard Dreyfuss și Christopher Lloyd, care sunt de șase miliarde de ori mai buni decât oricine alticineva sau orice altceva din întreg filmul.

Gore-ul și isteria create depășesc orice limită, ucigând umorul la fel de rapid ca și personajele.