Unul din rarele filme care te provoacă la implozie de întrebări chiar în timpul vizionării. Lucru rar în ultimul timp, tocmai de aceea frumos de văzut.

Si in ciuda incarcaturii extrem de dramatice, filmul nu transmite tensiune, nu raneste, nu striveste … el cutremura pur si simplu printr un fel de pace interioara a intelegerii vietii, sigur ca o pace plina de compasiune, bine strunita mental si psihic, dar care transmite speranta unui viitor fericit pentru toti protagonistii.

Dl. Hirokazu creează, din nou, două personaje încântătoare ale căror vieți sunt, cu o violență emoțională imensă, schimbate complet.. chiar de adulții care ar fi trebuit să aibă grijă de ele.

Povestea despre copii schimbați la naștere poate părea ca o telenovelă, dar ceea ce vedem pe ecran este foarte emoționant și plin de înțeles.

O nouă încântare realizată de Kore-eda.

Povestea funcționează frumos ca o idee, dar Kore-eda nu reușește să transmită aceleași sentimente prin care personajul principal trece.

Scenariul lui Kore-eda este simplu și direct; unii ar putea spune că este chiar copilăresc. Totuși, ceea ce contează este finalul realizat prin emoție.

Chiar și fanii lui Kore-eda ar putea să se simtă dezamăgiți cu un film drăguț, dar care nu reușește să transmită emoție.

Filmul despre schimbul de băieți al lui Hirokazu Kore-eda este încă o dramă naturală realizată în Japonia contemporană, dar îi lipsește nuanțele și inovația filmelor sale anterioare.

Este construit să fie o versiune austeră a unui film siropos care să placă publicului, iar chiar asta este, deși cu o ciudată excentricitate a schimburilor culturale în centrul său.

Poate că este convențional în unele lucruri, dar puterea emoțională se dovedește prea copleșitoare pentru a fi trecută cu vederea.

Mult prea structural și cu nuanțele obișnuite ale lui Kore-eda.