Intamplarile comice, mesajul pozitiv si cast-ul alcatuit din nume foarte cunoscute au reusit sa salveze filmul. Valentine’s day nu este nici prea prea, nici foarte foarte. Este o productie ok. Probabil va avea priza la public si va fi pe placul indragostitilor.

Valentine’s Day reuseste sa isi spele pacatele prin cateva secvente deosebit de reusite in a doua jumatate a filmului. Momente amuzante care lasa in spate orice fel de previzibilitate si lasa loc hohotelor de ras.

Actorii din acest film ar putea popula lejer vreo 6 comedii romantice și câteva sitcom-uri. Dar, bineînțeles, pentru acestea ți-ar trebui niște scenarii. La fel cum e și cazul acestui film. „Valentine’s Day” e mereu în criză, încercând să-și mențină personajele în viață.

Ca să-l parafrazez pe filozoful sudist Mama Gump, „Valentine’s Day” e ca o cutie cu bomboane de ciocolată, nu știi niciodată ce vei găsi înăuntru – deși sunt destul de sigură că vei primi un fel de dulceață cu valoare nutrițională zero.

Mulți oameni cred că „Valentine’s Day” este un pretext pentru comercianți de a mai stoarce de bani buzunarele romanticilor incurabili. Așteaptă însă până vor vedea acest film. E chiar mai rău.

Pornind de la filmele sale teribil de proaste (Beaches, Runaway Bride, Georgia Rule) și câteva surprinzător de bune (Frankie and Johnny, The Princess Diaries), Marshall este suficient de încrezător încât să facă aproape tot ce-și dorește. Iar ce-și dorește ne mulțumește pe noi, fetele – toate fetele. Astfel și-a împachetat Marshall comedia sa genială, Valentine’s Day.

„E un dezastru: realizat în mod sarcastic, regizat prost, scris teribil de prost.

Un măcel brutal asupra comediei, dragostei și sentimentelor umane adevărate.

Aceste povești siropoase de dragoste ale unor Los Angelinos nu pot fi recomandate decât adolescenților, fani ai lui Taylor Swift.

Ce vei simți față de Valentine’s Day depinde de ce ai putea gândi despre o persoană pe care o placi foarte, foarte mult, care, de Ziua îndrăgostiților, vine la tine cu o cutie de ciocolată ieftină, pe care a cumpărat-o de la magazinul de la colțul străzii și de pe care nu s-a obosit nici măcar să dezlipească prețul.

Valentine’s Day nu are absolut nicio pretenție de a fi mai mult decât o comedie romantică ușoară, care să mulțumească pe cei mulți.

Ca film romantic, fantastic sau de orice alt fel, nu e nimic aici care să-l facă să sune mai bine decât un cântec de-al lui R. Kelly ar face-o de zece ori mai bine.

Întreaga distribuție este sabotată de scenariul nesuferit al Katherinei Fugate.

Nu e chiar atât de mult un film, ci, mai curând, o listă scrisă alandala cu toate clișeele ce au apărut vreodată în comediile romantice.