fără îndoială, Star Trek Beyond este distractiv, dar pentru un film care marchează cea de-a 50-a aniversare a francizei Star Trek, este o dezamăgire.
Epic, bine jucat, regizat si scris, cu momente emotionante dedicate fanilor si francizei aflate la jumatate de secol, cu mici scapari clasice (villainul cam lame), al treilea film al seriei noi este un deliciu.
Star Trek Beyond confruntă, mărunțește, reduce (cam slab, ce-i drept) filosofia și normele Federației la simple poante sau proverbe anoste, ca mai apoi să prevaleze prin unitatea și justiția unui echipaj renumit pentru imaginea sa eclectică, prietenia ce îi raliază și loialitatea față de valorile pentru care luptă.
Faptul că rezultatul final oferă suficientă valoare pentru un fan al seriei este tot ce se putea aştepta mai bun în mod rezonabil.
Nu orice roată trebuie reinventată, iar una dintre plăcerile trainice ale “Star Trek”, în repetiţiile sale noi sau vechi, stă tocmai în echilibrul consecvenţei încăpăţânate şi a inventivităţii chibzuite.
[…] un spectacol captivant, îndrăzneţ.
Dacă eşti cât de cât interesat de un nou film Star Trek, acesta pare să fie tot ceea ce ţi-ai fi putut dori.
Star Trek Beyond ar trebuie să fie pe placul atât a publicului mai bătrân, care îşi amintesc de vremurile de glorie ale lui William Shatner şi Leonard Nimoy, cât şi celor mai tineri, în aşteptarea următorului Star Wars.
Nu pot să mă gândesc la un alt mod mai bun de a celebra 50 de ani de Star Trek decât prin acest film, care reprezintă tot ceea ce este mai extraordinar la această serie.
O reîntoarcere la divertisment a unei noi versiuni a vechiului Trek.
O aventură distractivă.
O binevenită pauză de la acele filmele expirate de vară.
Deşi “Star Trek Beyond” duce lipsa unui centru de referinţă, compensează printr-o nesfârşită paradă de distracţii.