Pare un film facut in graba, extrem de lung si cu multe fracturi logice.

“Blackhat” se inscrie in randul filmelor ca “Takedown”, “The Fifth Estate”, ”Hackers” sau “Untreaceable”, dar nu ramane cel mai bun din domeniu.

Michael Mann nu mai e ce a fost odata. Pacat, absolut toata lumea isi doreste, din cand in cand, un film bun de actiune…

As fi vrut ca Blackhat sa fie noul The Net sau noul Hackers, cu un hint de modernism si cu o valoare globala adaugata ridicata. Rezultatul final pare amatoricesc si inconsistent, total pe langa subiect.

Tehnologia poate că s-a schimbat, crimele cibernetice poate că sunt la modă, dar muzica narațiunii filmelor de acest gen rămâne neschimbată, iar acest regizor cunoaște foarte bine melodia sa.

Un exemplu spectaculos de cinema dezechilibrat.

Dacă analizezi cu atenție filmul, acesta este un Western în epoca digitală. Dar, dacă îl pui pe Mann în fotoliul de regizor, atunci te așteaptă un stil de înaltă clasă.

Thrillerul regizorului Michael Mann sugerează că, odată un mare realizator de film, acesta nu mai are nimic nou în arsenalul său artistic, decât aceleași idei obișnuite despre infracțiuni, pe care el a ajutat să se popularizeze.

Oricât de multe probleme ar avea, „Blackhat” este un film ciudat, fascinant: un thriller de acțiune cibernetic despre condiția umană.

Fluența regiei lui Mann și legătura dintre Chris Hemsworth și Tang Wei contrabalansează elementele mult mai obișnuite și nu întotdeauna captivante.

Poate dacă Hemsworth ar fi zâmbit mai mult și nu ar fi rostit replicile ca un Sly Stallone drogat, atunci aș mai fi putut trece cu vederea povestea absurdă.

Având în vedere cu cât de multe detalii te încarcă, este la fel de realist precum Superman III când vine vorba despre computere, iar Hemsworth este atât de credibil în rol de hacker precum era Richard Pryor în acel film.