provocarea era mare: să faci un Pixar cu mortăciuni, astfel încât să n-o dai în Tim Burton, dar să scoți o chestie nostimă, plină de învățăminte, presărate printre momente deștept construite – nu-i de ici, de acolo. Coco reușește asta și, fentând cu grijă scepticismul unui om trecut prin filme (inclusiv pixari) și obosit de o zi de serviciu ca mine, să creeze o înlănțuire de acțiuni în cele din urmă convingătoare.

[…] emoţionant până la lacrimi.

Emoţia pe care o generează, umorul accesibil celor mici, fără să îi piardă din vedere pe cei mari, și un scenariu impecabil fac din „Coco” o bună opţiune de relaxare și o doză oricând binevenită de bucurie.

Coco este cea mai umană animație Disney Pixar de până acum și poate cel mai frumos film despre Ziua Morților.

Oferă un omagiu culturii mexicane, cu o animație care abundă în plăceri vizuale, energie amuzantă și emoții puternice.

Nu este un film rău, dar este constrâns de formula aleasă pentru a putea ajunge un film extraordinar.

Un clasic.

Deși nu atinge nivelul capodoperelor Pixar, prezintă o formulă testată de timp, dar cu originalitate și fler.

Cu toate că există clișee ușor de recunoscut, este ceva reconfortant la familiaritatea lor, ajutând și faptul că se prezintă în locuri fantastice și proaspete.