Cu putine nuante de umor, regizorul a reusit sa dezvolte in „Rogue Nation” o intriga dinamica, sfidand dramatismul (chiar daca investeste in personaje) si a facut valuri de adrenalina, puse intr-o poveste care defineste notiunea de blockbuster.

Misiune imposibilă 5 este antrenant, nu plictiseşte nici măcar o clipă şi pare oricând gata să-ţi ia ochii cu o superbă secvenţă plină de efecte speciale.

[…] filmul Misiune Imposibila: Natiunea Secreta este unul extrem de bun, fiind printre cele mai bune din serie.

Bombastic, senzațional, magnific, extraordinar, captivant, magic – niciun cuvânt nu atinge măcar pe departe senzația pe care ți-o lasă Mission: Impossible – Rogue Nation.

131 de minute pot parea lungi si plictisitoare dar nu si atunci cand un scenariu inventiv si un regizor inteligent livreaza actiune, rasturnari de situatii, mister, suspans si umor in doze perfect ajustate pentru a te prinde in mrejele intrigilor si a nu te mai elibera pana la final.

Are tot ce isi poate dori un fan al filmelor de actiune, cu spioni, dar si un fan al seriei.

“Mission Impossible: Rogue Nation” incanta dar nu putem sa ramanem indiferenti la personajul negativ din carton si la asemanarile – teme, motivatie si personajele – cu alte francize.

„Rogue Nation” este precum majoritatea filmelor „Imposibile”, în sensul că este ca o mașină pe care Dl. McQuarrie, după ce a cârpit-o și a uns-o cu ulei, a pornit din nou ca nouă.

Povestea nu este susținută dacă aprofundezi situația, iar personajele sunt doar schițate, dar acțiunea în sine este frecvent antrenantă.

Încă o dată, Tom Cruise reușește aproape imposibilul în „Rogue Nation”.

Poate fi misiunea ta, dacă alegi să o accepți, dar există multe alte opțiuni superioare pentru banii tăi rezervați divertismentului.

Există un atașament sentimental. Dar, precum Tom în acea scenă grandioasă de deschidere cu cascadoria pe avion, îmi vine tot mai greu să rezist până la final.

McQuarrie înțelege că aceste filme sunt în esență povești spuse cu simțul umorului, atingând limita parodiei în timp ce păstrează o față serioasă.

Cruise aruncă în joc tot ceea ce are ca actor și ca atlet, arătând că Mission: Impossible încă mai are benzină în rezervor, chiar dacă motorul mai dă greș uneori.

Am fost încântat de la un capăt la celălalt.

Deși seria Mission: Impossible nu mai pare proaspătă, nu arată de altfel niciun semn că s-ar autodistruge curând.

Ușor, aproape cu nonșalanță, cea mai bună parte a seriei.

Este o aventură, deseori captivantă, dar în cele din urmă, precum cele mai multe aventuri, se sfârșește exact acolo unde a început.

Dilemele protagoniștilor sunt chiar extreme, surprizele vin în toate mărimile, iar profesionalismul exemplar în toate departamentele încurajează sentimentul că te afli pe mâine bune, un sentiment care, până la urmă, este justificat.